despre diurna
În conformitate cu prevederile Codului Muncii referitoare la delegare și la detașare (art. 44 alin. 2, respectiv art. 46 alin. 4 din Codul Muncii), salariatul delegat sau detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare/detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Atunci când nu e necesară încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, detaliile privind deplasarea salariatului – inclusiv stabilirea diurnei – vor fi prevăzute într-un act adițional la contractul individual de muncă.
Din punct de vedere fiscal, în conformitate cu art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, “pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare“. În acest sens, sunt considerate cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme. Persoanele fizice asimilate salariaților cuprind și directorii care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat, precum și persoanele fizice rezidente și/sau nerezidente detașate, potrivit legii, în situația în care contribuabilul (în cazul nostru – societatea la care au fost detașați sau angajatorul) suportă drepturile legale cuvenite acestora.
În plus, diurna poate fi asimilată venitului salarial și, în consecință, să fie supusă impozitării și la plata contribuțiilor sociale, în conformitate cu art. 55 alin. 2 lit. i din Codul Fiscal, unde se prevede că: “indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice. Aceste prevederi se aplică şi în cazul salariaţilor reprezentanţelor din România ale persoanelor juridice străine“. Adică, atunci când diurna acordată salariatului pe perioada delegării sau detașării depășește limita impusă de legislația fiscală, valoarea cu care a depășit această limită va fi supusă impozitării, fiind asimilată veniturilor salariale.
În cazul persoanelor fizice detașate în România de la un angajator nerezident, limita este mai mare, astfel, vor fi asimilate veniturilor salariale și impozitate în consecință, indemnizațiile sau sumele de aceeași natură ce depășesc valoarea diurnei stabilită legal în țara de origine a angajatorului nerezident.
În prezent, indemnizația zilnică de delegare și de detașare a personalului din instituțiile publice este de 13 lei, în conformitate cu art. 9 din Hotărârea nr. 1860/2006, astfel, nivelul maxim ce poate fi acordat salariaților ce poate fi dedus și nu este asimilat veniturilor salariale este de 32,5 lei.
În cazul personalului român trimis în străinătate, în state membre UE, nivelul maxim al diurnei ce poate fi acordată zilnic, fără a putea fi considerată un venit salarial și supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale, este de 87,5 euro/zi.